Informatii interesante despre modul in care alte popoare isi privesc de decedatii

Iti prezentam astazi mai multe obiceiuri funerare ciudate, cu ajutorul https://www.funerarenicolas.ro/. La noi in tara acestea nu exista, insa este interesant sa aflam despre ele.

Mormintele din Clusterul Téviec

Clusterul Téviec, numit dupa insula situata la 1,6 km de coasta bretona, langa Quiberon, a fost excavat in anii 1920. Rezultatul? Zece morminte, care adapostesc 23 de persoane, au fost dezgropate. Aceste ramasite, datand in jurul anului 5300 i.Hr., atesta o practica de inmormantare deja foarte avansata in randul barbatilor mesolitici.

Aceste doua schelete de sex feminin, cu varste cuprinse intre 25 si 35 de ani, au fost protejate de coarne, acoperite cu silex si oase de mistret – dintre care unele au fost sculptate. Corpurile erau, de asemenea, impodobite cu coliere, bratari si inele pentru picioare din scoici.

Ritualurile funerare in Orientul Mijlociu

Natufienii au trait acum aproximativ 12.000 de ani, intr-o zona din Orientul Mijlociu care se intindea de la Israel la Siria. Intr-un loc de inmormantare, arheologii din Ierusalim au gasit o aripa de vultur, un picior uman, doua cranii de jder, un bazin leopard, osul labei unui mistret si cincizeci de scoici de broasca testoasa.

Aceste obiecte au fost adunate intr-un mormant pentru a aduce un omagiu resturilor unui saman. In epoca de piatra, mortii nu mergeau singuri in viata de apoi. Mobilierul funerar a marturisit pozitia sociala a decedatului, ca si in aceasta inmormantare, al carei ocupant era considerat un personaj sacru. Printre aceste numeroase puteri, s-a spus ca este capabil sa comunice cu spiritele animale sau sa vindece boli.

Craniile decorate

In Ierihon, in Cisiordania, cu peste 7.000 de ani inainte de era noastra, cadavrele decedatului erau ingropate sub case, in timp ce craniile erau depozitate in gauri facute in pereti sau sub podeaua locuintelor. Chiar mai ciudat, fetele au fost remodelate cu tencuiala, lobii ochilor umpluti cu scoici si craniile decorate, inainte de a fi ingropate.

Exhumarea repetata

Famadihana este un cuvant malgasc care inseamna „exhumare”. Aceasta este o practica funerara curioasa, draga locuitorilor din zonele inalte din Madagascar. Are loc aproximativ la fiecare sapte ani, intre iunie si septembrie. Cadavrele sunt apoi scoase din morminte, giulgiile sunt reinnoite si membrii familiei decedatului danseaza in jurul mormintelor, inainte de a ingropa cadavrele.

Inmormantari ceresti in Himalaya

In Lhasa, Tibet, ritul funerar observat a fost o surpriza pentru multi. Asa-numita inmormantare „cereasca” consta in oferirea corpurilor defunctului vulturilor pentru ca acestia sa poata manca. Daca, expus in acest fel, poate parea brutal din punct de vedere occidental, exista totusi un simbolism intreg in spatele acestui ritual care ascunde chiar si o anumita poezie si o profunda semnificatie religioasa.

Potrivit tibetanilor, vulturii sunt „dakini”, tipuri de ingeri care fac tranzitia intre cer si pamant.

Decedatul poate ajunge astfel mai repede in Imparatia cerurilor. In religia budista, sufletul si trupul sunt doua entitati foarte distincte. Odata ce sufletul a trecut in lumea mortilor, atunci corpul nu este altceva decat o coaja goala.

Deci, nu exista niciun exces, potrivit tibetanilor, in a oferi vulturilor cadavrele decedatului. Si ce este mai bun decat sa participi la supravietuirea unei specii vii cand esti mort? In cele din urma, cu aceasta ofranda, tibetanii spera sa inceapa un cerc virtuos, scutind animalele mici care ar fi fost mancate de aceiasi vulturi daca nu ar fi fost hraniti.

Varanasi: orasul Indiei in care oamenii vin sa moara

Este posibil sa fiti familiarizati cu orasele Haridwar si Varanasi la prima audiere. Ambele orase sacre, sunt impregnate de un simbolism religios foarte important, deoarece Gange se ridica in primul si isi termina cursul in al doilea.

Oameni din toata India se aduna la Haridwar pentru a-si marturisi pacatele, pentru a spera la vindecare sau pentru a se ruga pentru o viata mai buna. In Varanasi, dimpotriva, oamenii vin acolo pentru a-si incheia viata cu speranta de a pune capat ciclului infernal al reincarnarilor si de a ajunge in cele din urma indre nirvana.

In fiecare zi, mii de pelerini vin sa moara pe malurile Gange unde au loc incinerarile. Insa acest ritual funerar nu se limiteaza la arderea trupurilor decedatului langa raul sacru; dimpotriva, necesita o participare reala din partea familiilor lor. Cadavrul este acoperit mai intai cu o carpa si apoi scufundat in apa din Gange. In timp ce se usuca in aer liber, familia pregateste un altar din busteni pentru viitoarea incinerare.

Atunci intra in joc un personaj foarte important: fiul cel mare, fratele sau chiar unchiul decedatului (in functie de situatie) se imbraca in alb si se barbiereste complet in semn de respect. Odata uscat, corpul este asezat delicat pe pir in timp ce fiul se plimba de mai multe ori in jurul defunctului, recitand mantre.

In acest moment, trebuie sa aveti inima bine atarnata: inainte de a da foc altarului, acesta rupe craniul rudei sale cu ajutorul unui mic topor pentru ca – conform religiei hinduse – sa permita sufletului sa paraseasca corpul. mai usor si ajung mai repede la cer. Al doilea motiv, mai pragmatic, ar fi pur si simplu pentru a facilita incinerarea.

Daca ti-a placut arata si altora!